Cum ar fi fost, dacã ar fi fost, Nichita la 70 de ani? Sunt convins cã la fel chipul sãu de înger ar fi arãtat, ca acela din fundalul acestei pagini, ca acela din fotografiile copilãriei sale, ca acela din versurile sale, unde nu era “decât o patã de sânge care vorbeste”. Nichita cel de-acum ar fi fost cel de totdeauna, acelasi om-spectacol iubit de toti cei ce stiau cã existã. Cãci , spuneti-mi, cine l-a urât pe Nichita? Cum poti urî Poetul? El are doar prieteni.

Am bântuit pe Internet si în aceste zile si iatã cã am gãsit nu mai putin de 840 de referinte la Nichita Stãnescu, dintre care 618 în limba românã, 62 în francezã, 20 în englezã, 10 în polonezã, 6 în germanã, 4 în maghiarã. Cele mai revelatoare mi-au pãrut paginile personale ale unor internauti care au inclus, la capitolul pasiuni, poeme ale Îngerului Blond.Fãrã a lua în seamã vreo restrictie privind eventuale drepturi de autor, numerosi “fani” Nichita au reprodus poeme ori imagini ale acestuia în paginile web. Spre exemplu, una dintre ele se numeste «Expozitia de Fotografii “Nichita Stãnescu” Teremia Mare». Un site se intituleazã «Nichita Stanescu - Cele mai frumoase poeme de dragoste» si contin date despre viata, opera, Nichita despre poezie, despre limba românã, galerie foto, altii despre Nichita, o înregistrare audio si 34 de poeme. Cea mai nouã prezentare este www.calendarnichita.ro, lansatã cu doar câteva zile în urmã. Ea contine o Galerie cu amintiri, Exercitii de admiratie, Necuvintele, Calendar si Recital Nichita. Cele mai interesante sunt, desigur, exercitiile de admiratie (semnate de Mircea Cartarescu, Florentin Popescu, Ciprian Chirvasiu & Aurelian Titu Dumitrescu, Bogdan O. Popescu, Dan Mircea Cipariu, Adam Puslojic, Alexandru Condeescu, Robert Serban, Traian T. Cosovei, Eugen Simion, Ioan Flora, Cassian Maria Spiridon, Florin Iaru, Ion Stratan, Valentin F. Mihaescu, Lucian Vasiliu) si Calendarul, în care, pentru fiecare zi a anului, apare un text al Poetului. Asfel, la 31 martie, citim: “Într-o zi cam pe la prânz, / Gheorghitã mergea cu-n mânz / Cum mergea cu mânzu-agale / îi iesi un hot în cale / Hotul fiind bandit din fire / îi luã mânzu cu grãbire / Gheorghitã rãmase cu buza umflatã / cã n-a avut cu el o bâtã latã / pe bandit sã-l batã. “ (1940, primul poem scris de Nichita). Galeria cu amintiri se deschide cu “Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt în schimb nenumãrati.“, iar Recitalul audio înclude 11 elegii, Arta cuvântului, Carte, Cubul, Forme perfecte, Poezie, Prietenie, Tangou interpretat de poet, Imnica, Autoportret, Pusca. Un adevãrat regal de poezie oferit de aceia care, anul trecut, ne-au bucurat cu CD-ul Eminescu.

Si dacã am spus Eminescu, nu pot uita omagiul adus de ploiesteni, prin editura Libertas (C. Manolache, Mihai Vasile), cu elegantul volum Una suntem - culegere de poezii de Mihai Eminescu si Nichita Stãnescu. A aseza împreunã asemenea texte esentiale este revelator pentru perceptia mereu mai rãspânditã cu privire la Nichita. Ea a fost numitã chiar de unul dintre criticii cei mai respectati ai prezentului, care afirma deunãzi cã exista poeti care nu se marginesc sã fie “mari si profunzi”, ci, odata trecuti prin poezie, o schimbã, numindu-i pe Mihai Eminescu, Tudor Arghezi si Nichita Stanescu. Ea este realã în publicul larg iubitor de poezie, care tine mai mult cont de propria sensibilitate, decât de opiniile autoritãtii literare. De aceea Nichita are numai prieteni: pentru cã noi suntem el, spectacolul poeziei dinlãuntrul nostru; pentru cã si noi suntem, mai mult sau mai putin, «pete de sânge care vorbesc». (F.D.)